Zimbeste-caci viata e frumoasa..

Ce sunt acelea sentimentele...emotiile....e greu sa explici...dar asa de bine le simti undeva adinc in suflet...
uneori o simpla melodie iti creaza atitea emotii...poate undeva de tristete...de dor...dragoste...intr-un final...de fericire...ce frumos suna....FERICIRE....asta inseamna o bogatie sufleteasca...dar ce pot crea cuvintele..doar sa avem curajul sa spunem ce simtim..caci caldura cuvintelor, sinceritatea sentimentelor pot deschide orice inima...orice suflet
de ce ne indragostim de o iluzie...o asteptam...o dorim...vrem sa o atingem...sa o simtim pe pielea noastra...si ea ramine doar o iluzie...un vis..un vis minunat...un vis unde totul e asa cu vrei tu..o iluzie dulce ..ce greu ne despartim de ea...sau poate niciodata...sau poate asteptam o alta iluzie...sau poate asteptam sa coincida visul cu realitatea...de ce sa nu facem din realitate-iluzia noastra dulce...unde totul e posibil, unde totul e asa cum vrem...in VIATA ASTA TOTUL E POSIBIL...sa traim si sa simtim cu intensitate fiecare clipa...fiecare sentiment...fiecare emotie ..fiecare prietenie..fiecare stralucire in ochi...fiecare zimbet al nostru..si al celor dragi..

Zimbeste caci viata e mai frumoasa cu zimbetul tau...Iubeste-caci e sentimentul ce te inalta...Daruieste-caci poti sa ai totul...Traieste- caci ai o viata...

vis..sau realitate

In perioada de iarna am avut o poza care avea in spatele meu un peisaj de munte..care era doar o poza...atunci mi-am dorit eu sa vad muntii....sa-i simt in realitate....nu credeam ca se va intimpla totul asa pe neasteptate...si totusi s-a intimplat....am vazut muntii primavara...vara....am vazut zapada...am simtit mirosul proaspat de brazi...intr-o zi am simtit ceata..si norii pe fata mea...era o experienta minunata....natura ce frumoasa este.....e locul unde te incarci de energie...e locul ce iti da viata....am avut un vis...si acum a devenit o realitate...o realitate mai frumoasa...deoarece aici te lasi cuprins de sentimente si emotii...zimbesti...si simti cum bate inima de fericire.. :)

am vazut un apus prin prisma unei papadii...chiar e frumos....desi tot timpul e frumos apusul...are ceva ce mereu te farmeca..e destul sa sufli un pic papadia...si fiecare saminta isi gaseste libertatea unui zbor ...si noi ne gasim libertatea in fericire sufleteasca, in vise...si ginduri...

iata ascult acum Jose Amnesia feat Jennifer Rene - Wouldn't change a thing...si imi aduce aminte de primavara anului trecut...totusi sunt melodii pe care le asociem cu ceva...cu careva sentimente si emotii...

desi mie acest stil de muzica mereu ma face sa ma simt bine..are ceva care te ridica intr-un zbor sufleteste...poate fi ascultata piesa de mii de ori dar de fiecare data va trezi acelasi sentiment de placere..

mai am un vis ...care la fel ma face sa ma simt deosebit...vreu bicicleta...sa calatoresc undeva prin Moldova...caci frumusetea si fericirea mereu e in suflet...prin faptul ce simti ,ce emotii trezeste..un peisaj...sau o aventura.. 

primavara in culori aprinse...

aceasta minunata papadie pare a fi un mic soare pe pamint...

am fost in acest weekend la bunica..acolo am gasit aceste flori...si multe altele...au asa culori frumoase....culori de primavara...si in genere totul are asa un farmec acolo..adie o armonie si o placere in atmosfera...un miros specific de verdeata si de prospetime...atitea sunete se aud...triluri de pasarele..fosnete de animale...zumzait de albini...

am observat de ceva timp ca pentru mine sa fac poze a devenit o pasiune...iar primavara...cu natura ei e minunata pentru a-mi face o placere cu frumusetile sale...

Primavara

asta e primavara..minunata...si splendida in culorile sale ..cu florile sale...cu soarele ce incalzeste sufletul...cu zimbetul ce ne bucura...

am trecut azi prin oras..mai bine spus pe bl. Moscova..si cind am vazut acesti copaci infloriti...mi-am spus ca nu in zadar am simtit ca trebuie sa iau fotoaparatul...

...transformă-te în cine eşti

"De aceea e asa de important sa laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să inteleagă că nimeni nu trişează, uneori ciştigam, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mîndrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai, şi transformă-te în cine eşti."

e un fragment care tare m-a impresionat din cartea  Zahir de Paulo Coelho...

Ecoul

Un băiat împreună cu tatăl său au plecat într-o drumeţie pe munte. Dintr-odată copilul a alunecat, a căzut şi s-a lovit. A început să ţipe “Aaauuuuuu!”. Spre surprinderea lui auzi vocea sa răsunând undeva în munte “Aaauuuuuu!”.

Curios a strigat: “Cine eşti tu?”. Dar şi de data această răspunsul i-a venit imediat. “Cine eşti tu?”. Supărat, a strigat “Laşule!”. “Laşule!” a fost ceea ce a auzit apoi din nou.

S-a uitat spre tatăl său şi l-a întrebat ce se întâmplă. Tatăl i-a zâmbit şi i-a spus:

“Fii atent puţin”. Apoi a strigat “Te admir!”. Vocea i-a răspuns înapoi “Te admir!”. Apoi a strigat din nou “Eşti un campion!”. Vocea i-a răspuns “Eşti un campion!”. Fiul asculta uimit, dar tot nu înţelegea.

“Fiule, oamenii îl numesc ecou, dar este însăşi viaţa. Îţi dă înapoi tot ceea ce faci sau spui. Viaţa noastră e pur şi simplu o reflecţie a acţiunilor noastre.“